Combinaţia de death şi doom obişnuia să fie ceva mai comună la începutul anilor ’90. În acea perioadă şi-au început carierele trupele definitorii ale genului, printre care My Dying Bride, Paradise Lost, Amorphis şi alte câteva, soundul fiind destul de popular la vremea respectivă. În ziua de astăzi, combinaţia se practică ceva mai puţin, ceea ce e păcat, deoarece genurile par că se completează unul pe altul. Agresivitatea şi disonanţa din death combinate cu groove-ul şi melodicitatea doom-ului pot avea rezultate destul de pozitive, precum acest album.
Îmi dau în vileag neprofesionalismul şi recunosc că nu ştiu mare lucru despre Exgenesis. Este o trupă nouă de doom death formată din doi componenţi, un suedez şi un columbian (ca atare, naţionalitatea trupei este neclară) şi EP-ul Aphotic Veil este primul lor material discografic.
Exgenesis se prezintă cu o combinaţie de doom şi death, cu mici influenţe de black şi de metal modern, care stă la baza celor 5 melodii care compun EP-ul. Stilul lor combină destul de interesant tonurile murdare şi vintage ale chitarelor cu galopurile întâlnite în deathcore sau djent şi cu arpegii şi solouri cu un usor iz de melancolie si se manifestă foarte echilibrat şi armonios în melodii.
Aphotic Veil are 27 de minute (durată decentă pentru un EP) şi are, după cum ziceam anterior, 5 melodii.
Melodiile sunt dinamice şi diverse, tonul general se schimbă pe parcursul lor în modul în care te-ai aştepta să se schimbe într=o combinatie doom-death: părţile brutale şi distorsionate se metamorfozează încet în arpegii şi solistici si viceversa, deşi cele două nu sunt tematic foarte diferite.
Îmi place mult vocea, solistul are un ton şi o tehnică bună de growling şi se aude bine peste riffuri.
În ceea ce priveşte armonia, vreau să-i laud pe cei doi membri ai Exgenesis pentru cât de consistenţi au fost în a fi imprevizibili. Riffurile si arpegiile nu duc niciodată unde te-ai aştepta si se folosesc de disonanţă pentru a creea o atmosferă tensionată pe parcursul albumului
Albumul este destul de bun, dar simt că îi lipseşte un anumit mojo, un je ne sais quoi care să îl facă special. În stadiul actual, Aphotic Veil este genul de material bun pe care îl asculti într-o seară dar care nu reuşeşte să te prindă suficient de mult cât să vrei să îl asculţi din nou şi asta îl trage mult în jos. Sunt sigur că trupa are potenţial, dar deocamdată nu cred ca l-au atins pe deplin.
Cu toate astea, albumul continuă să fie decent , daţi-i o ascultare, în special dacă sunteţi fani ai genului. Îl puteţi asculta aici: http://exgenesis.bandcamp.com/releases
Nota finală: 7 / 10
Autor: Mihai Stoica
Post-ul Cronică de album EXGENESIS – „APHOTIC VEIL” apare prima dată în Jurnal Rock.